Elegii pentru Auricã

2007.09.15 - de Dana Cobuz

În 1968, Mario a plecat din România sã-si ia o masinã bunã. "Masinã" s-a fãcut si s-a stabilit în Suedia. Dar nu l-a uitat pe Auricã.

Putine erau localurile selecte în care publicul se putea delecta la ceasuri târzii ale serii cu muzicã de calitate. Printre ele, Restaurantul Ambasador din Bucuresti. Aici a avut loc prima întâlnire dintre Mario Ovidiu Madius si Aurelian Andreescu, în 1966. "El era un solist vocal deja cunoscut si era acompaniat de formatia lui Horia Moculescu. Eu eram basist si vocal în Quintetul Mamaia, una din cele mai renumite formatii ale vremii, din care fãceau parte Bebe Lambertini (pian), Alec Rãdulescu (chitarã), Horia Ropcea (orgã), Paul Man (tobe), Duiu Sabãu (trombon). El cântând cu Moculescu, eu cu Mamaia, fiecare avea acompaniamentul lui în local. Dar în televiziune era o altã poveste. Am cântat împreunã piese în englezã si în italianã, la emisiunea «Album duminical», dar si la radio", îsi aminteste Mario.

REGRETUL. Cã era la Ambasador, la Continental sau la Melody, publicul era fantastic de cald. În barurile din Bucuresti era foarte la modã repertoriul italian, dar si cel în englezã. Iar dupã program... "pe la trei noaptea, toti artistii erau în garã, sã mãnânce o ciorbã de burtã la ’nea Mazilu, care ne servea îmbrãcat în frac". Ce timpuri!

"Dupã ce am auzit cã s-a stins, am compus melodii pe câteva elegii de Mihai Eminescu, pe care le-am înregistrat cu Titus Andrei la Radio, la Bucuresti. I le-am dedicat lui Auricã si le cânt cât mã mai þin lacrimile. Aurelian a fost un om «one of a kind», unul dintr-o mie. Pentru el îsi dãdeai viata", spune Mario. Basistul regretã cã nu a apucat sã-l cunoascã mai bine. Atât cât l-a cunoscut însã, l-a marcat pe viatã.

INSPIRAT DE AURICÃ

"Eram eu, Aurelian, poetul Pâcã, Stefan Bãnicã si o tineam numai în bancuri si glume care nu erau permise de regim. Auricã m-a inspirat sã mã apuc de imitat diverse personaje. Împreunã cântam si texte de-ale lui Creangã si Eminescu, care, de altfel, erau interzise", îsi aminteste Mario. Într-o mãsurã, acele vremuri l-au influentat puternic pe Madius. În zilele noastre, el susþine un program de cozerii la Radio Goteborg P4, iar tara de adoptie, Suedia, i-a oferit doi ani la rând "Premiul Culturii" pentru discul cu piese pe versurile lui Karin Boye.

Sansa plecãrii din tarã: un manager strãin

În 1968, La Eforie Nord, formaþia Gigi Stoian, din care fãcea parte si Mario Ovidiu Madius, îl acompania pe Jacques Hustin, câstigãtorul Cerbului de Aur. "Acolo se aflau si un manager din Finlanda si unul din Austria, cãrora le-a plãcut orchestra în care cântam. Ne-am pomenit cu un contract pe trei luni în Austria, în 1968. Eu n-aveam de gând sã rãmân afarã, ci doar sã muncesc si sã câstig niste bani cu care sã-mi cumpãr o masinã strãinã.

Soprana Marina Krilovici venise în tarã cu un Ford, o balerinã venise cu un Volkswagen care ne luase ochii. Asa am plecat sã-mi iau si eu o masinã adevãratã. si masinã m-am fãcut! În decembrie 1968 am plecat la Viena, unde aveam de onorat contractul la celebrul Restaurant Chattanooga. Managerul finlandez ne-a prezentat unor muzicieni suedezi, cu care ne-am împrietenit si care ne-au ajutat sã obþinem contracte în Suedia. Formaþia pe care am organizat-o si condus în Suedia s-a numit «Alex Combo». O formatie cu care am avut multe show-uri atât pe plan intern,
cât si internaþional, pânã în 1996", povesteste Madius.

20 DE POEZII PUSE PE MUZICÃ

"Cea mai mare si cea mai importantã contribuþie a mea în domeniul muzical pe aceste meleaguri am adus-o prin punerea pe note muzicale a 20 dintre poeziile binecunoscute ale poetilor Karin Boye si Mihai Eminescu. Am avut onoarea sã concertez în Suedia si în România. Totodatã, cu ocazia centenarului eminescian am avut un program la Radio România, condus de Titus Andrei. (...) Melodiile sunt dedicate prietenului Aurelian Andreescu cu care am colaborat si bineînþeles vãrului meu, rãposatul Boris Olinescu", scrie Madius pe pagina sa de internet.

actorul : BORIS OLINESCU 1965 ( varul meu ).